ÎTI SCRIU DE-ACASA …

- Scrisoare catre Ioan Slavici -

Îti scriu de-acasa de la noi, caci bine stiu ca-i mult de-atunci de când primeai de-aicea vesti, badita Ion a Slavului, si m-a cuprins de tine dor, cu vorba si cu soapta lui. E mult de-atunci; e-atât de mult, ca vorba-mi pare vis de prunci. Vei sti ca suntem sanatosi. Si-n zilele de ianuarie colinzi rasun pe drum de Stea la parintescul tau pridvor, cu Lerui-Ler si trei pastori; ecoul cerului, în cor. Mai scutura lumini de brad si neaua, ramul de stejar. Se odihnesc ai tai aici cu toti vecinii la un loc, ca-n vremuri frati în legamânt si-atât de-aproape de pamânt, ca florile de pe mormânt au chip de iarba si de vânt, au chip de glie; sa le fie-odihna, pat de busuioc. Sa stii ca scolile-au crescut; si scoala ta de peste drum priveste mai tacuta-acum biserica din fata ei; în zare, cuvioasa sta precum sta vraja-n epopei si ruga-n galbenit Ceaslovul. O fila-n taina de album. Iar dealul lin, cum cercu-n vii si-n padini umbra de goron, mai poarta si acum carari pornite-n izlele de ieri, ca ne-ntâlnim pe ele-ades când zborul intra-n primaveri; si în popas de gând ales, te-ascult graind, badita Ion. Mai apuca-a spune "bunii" ca-n rostire de Cazanii, despre cerul tau cu stele care picura povesti. Fug si azi copii pe strada, pe la tine sub feresti, Si petrec, petrec carute pe la treaba lor, taranii. Si sa mai stii ca tare-am vrut sa fie precum la-nceput a fost; ca lânga Casa-ti sa îl ai mereu aproape pe Mihai din Ipotesti. El este-aici, cu vorba lui în dulce grai, asa ca împacat sa fii; cu el, cu noi. Atâta-am vrut… Închei acum badita Ion, caci e târziu; si te sarut, De-aici, de-acasa, de la noi…

George Vostinaru